Balul Bucureștilor Interbelic 2017

Vineri, 26 mai 2017 s-a desfășurat la Palatul Cercul Militar al Armatei  faimosul Bal al Bucureștilor Interbelic organizat de către Fundația Calea Victoriei.
Am avut onoarea de a fi prezentă și de a trece împreună prin portalul magic spre anii 1920,  alături de foarte mulți oameni minunați. Fiecare dintre noi ne-am ocupat să dăm timpul înapoi cu pași de dans, precum charleston, foxtrot și tango, astfel încât să nu ajungem prea repede la ora 24:00, când părea că programul se va încheia, iar cenușăresele și prinții anilor ’20 se vor întoarce de unde au venit, și noi vom reveni în zilele noastre. Am avut noroc, căci am avut multe ceasuri și astfel timpul fermecat al anilor 20 a stat foarte mult în incinta sălii unde petreceam.

Prezenta Orchestrei Reprezentativă a Armatei și a Irina Sârbu Band  au făcut timpul să încremenească,în timp ce profesioniștii de la București Swing Dance Society executau impecabil pași de dans de Charleston.

Ca orice mare bal am avut parte de cele mai  minunate gazde și anume actorii: Raluca Dumitrescu și Nae Alexandru.

De ceva timp îi duceam dorul Balului de data trecută din 2014. M-am bucurat și m-am mobilizat cu o ținută și tot ce mai trebuia de îndată ce am auzit că anul acesta se va organiza.

Ca de fiecare dată Fundația Calea Victoriei reușește să mă surprindă și să îmi ofere  momente și emoții nebănuite, astfel încât toate momentele petrecute cu și alături de Fundația Calea Victoriei sunt absolut speciale, unice și de neuitat. Pentru mine Fundația Calea Victoriei este ca un tărâm de cunoaștere și de frumos. Sunt de părere că toată viață avem de învățat, așa că m-am bucurat că deși nu mai sunt la școală ori la facultate pot participa la cursuri și evenimente minunate aici, de unde pot afla lucruri absolut interesante și frumoase.

Cu multă nostalgie rămân în suflet și cu amintirea acestui Bal Interbelic al Bucureștiului de altă dată ,cel din 26 mai 2017!

Mulțumesc Fundației Calea Victoriei pentru acest minunat eveniment!

La mulți ani, Fundația Calea Victoriei!

#10anidefundatiacaleavictoriei

Cândva aveam un loc -la țară, la bunicii

   Cândva aveam un loc în care mergeam vacanța după vacanța, acasă la bunici, undeva departe de haosul din oraș. Ma bucuram mereu de liniștea care o auzeam dimineața în urechi, de zumzetul enervant al țânțarilor, de cantatul cocoșului, de zgomotul măcănit al ratelor, de urletul câinelui și de bunica care se trezea dis de dimineața ca sa lucreze pământul . Simțeam foarte multă bucurie, la țara mereu aveam impresie ca totul este mai ușor, deși poate totul era mai greu, munca fizica era de fapt istovitoare. Treptat la vârsta mea actuala, am constatat ca de fapt munca intelectuala este mai grea și mai obositoare decât munca pe câmp.

Acum aș da orice sa mai simt pământul moale sub tălpi, mirosul puternic al naturii, sunetul nesfârșit al ratelor și al gâștelor din gospodăria bunicii. Din nefericire, nu am știut să mă bucur de cât mai multe momente atunci când aveam un loc unde sa spun ca merg la țara. Azi m-am saturat de praf și de beton și de privirea vecinilor care se uita urât la tine atunci când ii saluți dimineața, caci acolo la țara chiar dacă nu ii cunoșteam și ii salutam îmi răspundeau zâmbind curios.

Îmi este dor de acel loc de la țara, unde ma ascundeam și unde ma întâlneam cu mine însămi!

Roua dimineții

Câteodată caut tăcerea, tot asa cum picăturile de rouă caută să îmbrățișeze pământul. Caut să mă reconectez cu natura. Numai eu știu, de câte ori mă surprind visând cu ochii deschiși la o dimineață caldă și liniștitoare, in care să ies in grădină și să calc iarba proaspătă și umedă, în timp ce păsările îmi cântă . Este incredibil de frumos să auzi tăcerea din interiorul corpului tău.

Chiar luna asta am experimentat timp de o zi tăcerea, comunicând cu cei din jurul meu prin ajutorul scrisului. Atunci mi-am dat seama cât de important este sa vorbesti și cât de important este să poți comunica prin scris.

Incă astept venirea dimineții impreuna cu linistea aceea care îmi sugerează începutul plin de entuziasm al unei noi și frumoase zi.

Oamenii se schimbă- Life goes on

„On the day when it will be possible for woman to love not in her weakness but in strength, not to escape herself but to find herself, not to abase herself but to assert herself – on that day love will become for her, as for man, a source of life and not of mortal danger. In the meantime, love represents in its most touching form the curse that lies heavily upon woman confined in the feminine universe, woman mutilated, insufficient unto herself.”
– Simone de Beauvoir

Pornind de la citatul de mai  sus al scriitoarei Simone de Beauvoir am ajuns la o concluzie cu privire la oameni. Desigur ca nu generalizez și nu fac decât să îmi exprim părerea proprie.

Oamenii se schimbă  sau mai bine zis se lasă influențați  și uită să își păstreze propriul caracter. Trebuie să știi cine ești  și care sunt lucrurile care te  fac fericită. Nu este înțelept, zic eu,  să te lași purtată de val și să te arunci în brațele persoanei care spune că te iubește, deoarece uneori iubirea poate fi egoistă. Părerea mea este că trebuie să păstram în fiecare dintre noi o doză de iubire de sine.

Așadar oamenii nu se schimbă în esență, ci își calcă în picioare propriul caracter încercând să facă pe plac altor persoane din anturajul lor până când își dau seama că nimic din ceea ce fac nu ii mai reprezintă.

Câteodată trebuie să îi înțelegem pe cei ce numai sunt compatibili cu felul în care noi înțelegem viața. Trebuie sa mergem mai departe și sa nu fim încărcați de regrete. Viața este mult prea scurta ca sa o umplem de sentimente negative ori pentru a sta zile în sir golind din sufletul nostru tot rezervorul de lacrimi.

Inspiratie

„Cel care nu-și schimbă niciodată opiniile și nu-și corectează greșelile,

nu va deveni niciodată mai înțelept.”  spunea Tryon Edwards.

“Cand toti din anturajul sau descurajeaza
El si mai puternic prin multime avanseaza,
Demonstrand, in cele din urma, tuturor
Povestea de succes a unui luptator! “

Dor…

Sufăr de un gol cumplit. Îmi este dor de fumul necăcios ce îmi înnegrea plămâni, exact ca atunci în ziua în care te-am cunoscut. De amintirea aia sălbatica și rece a unei ierni albe și de zâmbetul tău tăcut și lipsit de fericire adevărata. Cred ca am fost o raza de soare căzuta pe peronul vieții tale. Nu știu de ce ai aruncat atâția nori asupra mea ,de m-ai făcut sa torn cu găleata aceste lacrimi astronomice.
Caută-mă de astăzi pe un nou peron, pe acela curat pe unde tu încă nu ai călcat. Acolo unde mi-am depozitat toate speranțele și visele senine, toate acele minunate gânduri de dinainte sa te fi cunoscut. Ce noroc pe mine ca am fost atât de rațională, încât mi-am păstrat undeva o doza din sclipirea renașterii.
Astăzi am renăscut din nou. Sunt aceeași creatura veche de mii de secole, doar ca astăzi sunt mult mai puternica decât am fost ieri. Astăzi durerea nu ma mai poate opri sa ridic privirea sa văd soarele dimineții.

Viata mea nu are nevoie de nicio vacanta

O fata s-a trezit extrem de bucuroasa si zambareata, urma sa mearga la munca. Avea un job greu si foarte stresant. Dar pleca plina de entuziasm si de dorinta spre locul unde avea sa rezolve tot felul de taskuri grele.
In jurul ei toti oameni erau tristi si extrem de nervosi ca trebuia sa se duca la munca. Fata se intalneste cu o prietena de a ei, care era la fel de trista. Amica ei o intreaba: „De ce esti asa de fericita,ca doar nu mergi in vacanta, ci la munca?”
Fata ii rapsunde ca :”Viata mea nu are nevoie de nicio vacanta, in fiecare clipa trebuie sa ma bucur de ceea ce imi ofera viata!”.
Aseara inainte sa adoarma fata a citit noua scrisoare medicala data de medicul specialist, ceea care ii spunea ca fusese diagnosticata gresit cu cancer la plamani . Inainte de acest eveniment si ea era dezamagita si nu avea chef sa se trezeasca dimineata. Acum fata a inteles ca viata este importanta in fiecare moment si nu trebuie sa fii mereu ocupat sa nu iti traiesti viata si sa nu te bucuri ca traiesti.

PS: Nu exista nici o fata, a fost doar un gand inspirat de poza de mai jos. Morala este ceea care conteaza. Anume ca trebuie sa ne bucuram de ceea ce traim in fiecare zi, iar daca nu ne place ce traim, depinde doar de noi sa facem ceva ca sa putem sa schimbam asta.